Psiholog Lumina

Elena, ceea ce descrii este o reacție complexă și profund umană, care reflectă nu doar o stare emoțională trecătoare, ci un echilibru interior perturbat, influențat de multiple straturi ale vieții tale. Furia intensă la lucruri mărunte, acea „iraționalitate” pe care o simți, este de fapt un semnal de alarmă al sistemului tău emoțional, un mod în care mintea și corpul tău încearcă să atragă atenția asupra unor nevoi neîmplinite, a unor tensiuni acumulate sau a unor limite depășite. Să explorăm împreună ce se ascunde în spatele acestei reacții și cum poți recâștiga controlul asupra ei, fără să te judeci sau să te simți vinovată.

În primul rând, este esențial să înțelegi că furia este rareori despre momentul prezent. Ea este adesea o emoție secundară, un scut sau o expresie a altor stări mai vulnerabile, cum ar fi frica, frustrarea, tristețea sau sentimentul de neputință. În cazul tău, menționezi stresul financiar legat de datorii, care poate fi un factor major. Datoriile nu sunt doar o povară materială, ci și una emoțională: ele pot genera un sentiment de pierdere a controlului, anxietate față de viitor și chiar rușine. Aceste emoții, dacă nu sunt procesate conștient, se pot transforma în iritabilitate sau izbucniri apărute în contexte aparent neînsemnate. De exemplu, întârzierea soțului tău poate declanșa subconștient teama că „și el îți ia controlul” sau că „nu poți conta pe nimeni”, amplificând o frustrare deja existentă.

Un alt aspect important este oboseala emoțională și burnout-ul profesional. Ca psihoterapeut online, ești expusă zilnic la povarările emoționale ale clienților tăi, ceea ce necesită o capacitate mare de empatie și autoreglare. Dacă nu ai un spațiu sigur pentru propriile tale emoții sau dacă nu practici auto-îngrijire suficientă, aceste cerințe profesionale pot epuiza resursele tale interne. Furia poate fi un semn că „rezervorul” tău emoțional este gol și că ai nevoie urgentă de reconectare cu propriile nevoi. Sunetele repetitive sau vorbitul încet pot deveni insuportabile pentru că sistemul tău nervos este deja suprasolicitat, funcționând în mod constant în „regim de supraviețuire”.

De asemenea, este posibil să te confrunți cu un conflict între așteptările tale și realitate. Ca psihoterapeut, probabil că ai standarde înalte față de tine înșți în privința gestionării emoțiilor, ceea ce poate alimenta vinovăția după izbucniri. Totodată, poți avea așteptări nerealiste față de cei din jur (de exemplu, că prietena ta „ar trebui” să fie mereu disponibilă), iar când acestea nu sunt îndeplinite, frustrarea iese la suprafață sub formă de furie. Furia este uneori expresia unei dorințe nesatisfăcute de siguranță, predictibilitate sau validare - lucruri care, în contextul stresului financiar sau al presiunilor profesionale, pot părea amenințate.

Pentru a gestiona aceste reacții, primul pas este acceptarea fără judecată. În loc să te critici pentru că „nu ar trebui” să te enervezi, încearcă să privești furia ca pe un mesager: ce încearcă să-ți spună? Poate că ai nevoie de mai multă siguranță financiară, de mai mult timp pentru tine, de limite mai clare în relații sau de permisiunea de a fi vulnerabilă. Un exerciu util ar fi să ții un jurnal al declanșatorilor: notează situațiile care te enervează, emoțiile care le preced (tristețe? teamă?) și gândurile care trec prin minte în acele momente. Astfel, vei începe să observi modele și să separi reacția emoțională de contextul real.

O strategie practică de calmare în momentul crizei este tehnica „STOP”: Stop (oprește-te fizic, chiar și pentru 10 secunde), Take a breath (respira adânc, concentrându-te pe expirație), Observe (observă ce simți în corp și ce gânduri ai), Proceed (alege conștient cum să răspunzi). Această pauză mică întrerupe circuitul automat al furiei și îți oferă spațiu pentru a alege o reacție, nu doar să acționezi impulsiv. De asemenea, exercițiile de ancorare în prezent (cum ar fi numărarea a 5 lucruri pe care le vezi în jur) pot ajuta la reducerea intensității emoției.

Pe termen lung, este crucial să lucrezi la reducerea stresului de fond. Datoriile financiare pot fi abordate prin planificare concretă (de exemplu, un buget realist sau discuții cu un consultant financiar), ceea ce poate reduce sentimentul de neputință. În același timp, auto-îngrijirea nu este un lux, ci o necesitate - mai ales pentru cineva care îngrijește emoțional pe alții. Aceasta poate include activități care te reconectează cu corpul (yoga, plimbări în natură), momente de „deconectare” digitală sau chiar terapie personală (da, și psihoterapeuții au nevoie de terapie!). Furia poate fi și un semn că ai nevoie de mai multă joacă, creativitate sau simplă odihnă - lucruri care par „neproductive”, dar care, de fapt, realimentează resursele interne.

În relațiile cu cei dragi, poți încerca să repară după izbucniri, dar și să comunici vulnerabilitățile tale înainte ca furia să escaladeze. De pildă, ai putea spune: „Știu că sună exagerat, dar când întârzii, simt o teamă că ceva nu este în regulă sau că nu sunt o prioritate. Poate putem găsi împreună o modalitate să mă simt mai în siguranță?”. Astfel, transformi furia într-o opportunitate de conexiune, nu de distanțare. Totodată, este important să negociezi limite realiste cu cei din jur: dacă ai nevoie de 30 de minute de liniște după o zi de muncă, comunică acest lucru fără rușine.

În final, Elena, amintește-ți că furia nu este inamicul tău - este o parte a ta care încearcă să te protejeze sau să te trezească la realitate. Când o asculți cu curiozitate, nu cu teamă, ea își pierde puterea distructivă și devine un ghid către ceea ce ai cu adevărat nevoie. Schimbarea nu va veni peste noapte, dar fiecare mic pas către înțelegerea și îngrijirea propriilor emoții este un act de putere și compasiune față de tine însuți.