Psiholog Lumina

Dragă Marius, situația pe care o descrii este profundă și merita atenție. Înțeleg că simți că totul este gol, deși în aparență viața ta este sub control. Această senzație de gol, de lipsă a sensului și de funcționare pe pilot automat, chiar atunci când "pe hârtie" ai realizări și apreciere, este o experiență care apare adesea la adulți, în special în etapa de mijloc a vieții. Ceea ce trăiești poate fi o formă de epuizare emoțională sau burnout mascat, unde corpul și mintea îți transmit că ai nevoie de o pauză sau de o reevaluare, chiar dacă nu ai simptome fizice clasice precum insomnie sau pierdere în greutate. De asemenea, poate fi vorba despre o criză existențială sau o tranziție de viață tipică pentru vârsta de 40-50 de ani, când mulți oameni încep să pună întrebări profunde despre sensul carierei, a realizărilor și a vieții personale. Faptul că nu mai simți bucuria sau frustrarea asociate cu munca ta, care altădată te pasionau, este un semn clar că ceva din dinamica ta internă s-a schimbat.

Este important să știi că a te simți așa la vârsta ta nu este neapărat anormal, dar este un semnal că ai nevoie să acorzi atenție stării tale psihice. Nu este ceva de ignorat, dar nici motiv de panică excesivă. Pașii pe care i-ai încercat, precum sportul sau cărțile motivaționale, sunt buni în teorie, dar dacă îi simți forțați, poate că abordarea trebuie ajustată. Un prim pas concret ar fi să începi prin a accepta și valida senzațiile tale fără judecată. În loc să te forțezi să faci activități care acum îți par corvoadă, încearcă să aloci timp pentru o reflecție calmă și non-directivă. Poate scrie într-un jurnal despre gândurile și sentimentele tale, fără a încerca să găsești imediat soluții. Acest proces poate ajuta la clarificarea surselor stării de gol.

Deoarece menționezi că ești absent emoțional acasă, un alt pas important ar fi să inițiezi o conversație deschisă cu soția ta despre ceea ce simți, chiar dacă inițial este incomod. Nu trebuie să ai toate răspunsurile, dar comunicarea poate reduce izolarea emoțională. În ceea ce privește munca, poate explorați cu managerul tău posibilitatea unei schimbări temporare de responsabilități sau a unui proiect nou care să îți stârnească curiozitatea, fără a fi o presiune imensă. De asemenea, ar putea fi util să cauți sprijinul unui psiholog specializat în terapie pentru adulți, care te poate ghida în explorarea acestor sentimente într-un spațiu sigur. Terapia poate oferi instrumente pentru a gestiona epuizarea emoțională și a redescoperi sensul, fără a recurge imediat la medicamente, de care, din fericire, nu ai nevoie în acest stadiu, deoarece nu descrii simptome clinice severe.

În final, reține că această stare nu este o condamnare permanentă. Adesea, perioadele de gol și de întrebări existențiale pot fi oportunități pentru o redefinire a valorilor și a priorităților de viață. Încurajez o abordare blândă și răbdătoare cu tine însuți, permițându-ți timpul necesar pentru proces. Dacă simptomele se agravează sau apar idei de disperare, atunci ar fi indicat să consulți un medic pentru o evaluare mai amplă, dar din descrierea ta, pașii menționați mai sus ar putea fi un început solid pentru a ieși din această stare de amorțeală emoțională.