Psiholog Lumina

Bună Vlad, și mulțumesc pentru încredințarea acestei întrebări. Este firesc și important să reflectăm asupra unor schimbări emoționale, mai ales când acestea par să contrasteze cu modul nostru obișnuit de a fi. Faptul că ești psiholog și că observi aceste schimbări la tine cu o atitudine analitică este un prim pas extrem de valoros. Să explorăm împreună câteva perspective.

În primul rând, descrierea ta sugerează că stresul cronic poate fi un factor determinant major. Munca ta, care implică întâlniri online intense și o anumită izolare socială, creează un mediu fertil pentru acumularea tensiunii. Stresul cronic acționează ca un fundal constant, care micșorează pragul de toleranță la frustrări. Lucruri minore, cum ar fi un zgomot repetitiv sau o banală dificultate practică, nu mai sunt percepute ca atare, ci ca ultima picătură care umple un pahar deja plin. Episoadele tale, care vin și pleacă rapid, urmate de rușine și epuizare, sunt foarte caracteristice unor reacții de tip fight-or-flight declanșate în mod disproporționat.

Este posibil ca această stare să nu fie neapărat indicativă pentru ceva "mai profund" în sens patologic, ci mai degrabă pentru o epuizare a resurselor psihice și emoționale. Ca psiholog, ești expus constant la povestile și emoțiile celorlalți, iar în contextul izolării, spațiul pentru procesarea propriilor emoții și pentru reîncărcare poate fi limitat. Izbucnirile de furie pot fi un semnal că sistemul tău încearcă să comunice o nevoie nesatisfăcută de odihnă, limite mai clare sau conexiune autentică.

Pentru gestionare, aș sugera să începi cu monitorizarea și conștientizarea în momentul imediat precedent. Înainte de izbucnire, există de obicei semne fizice (încordare musculară, respirație accelerată) sau mentale (un flux de gânduri critice). Recunoașterea acestor semne creează o fereastră pentru intervenție. Apoi, tehnici simple de grounding și reglare fiziologică pot fi utile: o pauză scurtă, câteva respirații profunde și lente, sau părăsirea fizică a situației pentru câteva momente pot "răci" sistemul nervos.

Pe termen mai lung, este esențial să examinezi sursele de stres și izolare din viața ta. Poate fi necesar să restructurezi programul pentru a include pauze reale între ședințe, să cauți modalități de conexiune socială în afara muncii, chiar și online, cu un scop recreativ, sau să integrezi activități care să contrabalanseze natura sedentară și intelectuală a muncii. Exercițiul fizic regulat este un modulator puternic al stării de spirit și al stresului.

De asemenea, explorarea emoțiilor subiacente poate fi fructuoasă. Furia este adesea o emoție secundară care acoperă vulnerabilități precum frustrarea, neputința, teama sau oboseala. Un jurnal emoțional, în care notezi nu doar izbucnirea, ci și contextul și sentimentele din zilele respective, poate dezvălui patternuri. În calitate de psiholog, cunoști valoarea acestei autoobservații, dar uneori avem nevoie să o aplicăm pentru noi înșine într-un mod structurat.

În cele din urmă, consultanța cu un coleg sau super-vizorul tău este o opțiune foarte validă și profesională. A lucra cu propriile noastre provocări emoționale cu sprijinul unui alt profesionist nu este un semn de slăbiciune, ci una de înțelepciune și autocăutare. Aceasta ar putea oferi un spațiu sigur pentru a explora aceste schimbări fără a fi în rolul de terapeut.

Reacțiile tale nu sunt neobișnuite în contextul descris, iar faptul că îți pui întrebarea și că îți pasă de impactul asupra relațiilor familiale arată o orientare sănătoasă spre schimbare. Sper că aceste reflecții îți sunt de folos.