Psiholog Lumina

Dragă Elena, întrebarea ta este extrem de relevantă în contextul societății moderne. Anxietatea de separare la copiii mici este o preocupare legitimă pentru mulți părinți, iar construirea unei încrederi de bază solide este fundamentală pentru dezvoltarea emoțională sănătoasă a copilului. În calitate de psiholog pentru adulți, pot aborda această temă din perspectiva consilierii părinților, oferind sugestii practice pe care aceștia le pot aplica în interacțiunea cu copilul lor.

Pentru a construi o încredere de bază solidă, este esențial ca părinții să fie prezenți și predictibili. Aceasta nu înseamnă doar prezență fizică, ci și prezență emoțională autentică. Chiar și în programele încărcate, este crucial să se creeze momente scurte, dar de calitate, în care atenția este dedicată integral copilului, fără distrageri din partea dispozitivelor electronice. Aceste momente de conexiune dedicată sunt pietre de temelie pentru atașamentul sigur.

În privința rutinelor zilnice, predictibilitatea și ritualurile joacă un rol cheie în reducerea anxietății. Un program clar pentru dimineață, seara și momentele de separare (cum ar fi plecarea la grădiniță) oferă copilului un cadru de securitate. Puteți încuraja părinții să creeze un ritual scurt de despărțire, care să fie mereu același, cum ar fi un anumit cuvânt, o îmbrățișare sau un semn. Acest lucru transformă separarea într-un eveniment anticipat și mai puțin amenințător.

Pentru a exersa separarea într-un mediu controlat, părinții pot începe cu exerciții practice de separare pe termen scurt. De exemplu, să părăsească camera pentru câteva minute, anunțând clar că se întorc, și respectând întotdeauna promisiunea. Aceasta ajută copilul să învețe că separarea este temporară și că părinții sunt de încredere. Jocurile care implică dispariția și reapariția obiectelor (cum ar fi "a cucu") pot fi, de asemenea, adaptate pentru copiii mai mari, într-un mod ludic.

Comunicarea deschisă și validarea emoțiilor sunt piloni esențiali. Părinții trebuie să încurajeze copilul să-și exprime teama sau tristețea și să valideze aceste sentimente fără a le minimaliza. Fraze precum "Înțeleg că îți este teamă când plec, și este în regulă să te simți așa" transmit acceptare. Este important ca părinții să-și gestioneze propria anxietate în legătură cu separarea, deoarece copiii sunt foarte receptivi la stările emoționale ale adulților.

În cele din urmă, pentru familiile cu programe agitate, integritatea promisiunilor este de neînlocuit. Când un părinte promite că va fi acasă la o anumită oră sau că va suna, este vital să respecte acest angajament. Aceasta construiește încredere concretă. De asemenea, folosirea unor obiecte de tranziție, cum ar fi o pătură sau o jucărie specială, poate oferi confort fizic în absența părintelui.

Rețineți că fiecare copil este unic și că progresul poate fi gradual. Consilierea pe care o oferiți părinților ar trebui să se axeze pe consistență, răbdare și empatie. Reducerea anxietății de separare este un proces care implică consolidarea zilnică a legăturii, chiar și prin gesturi mici, dar constante.