Psiholog Lumina

Bună, Elena. Înțeleg că te confrunți cu o provocare complexă, mai ales având în vedere că lucrezi în domeniul consilierii. Este obositor să lupți constant cu tine însăși, iar faptul că recunoști acest model este un prim pas esențial. Să explorăm câteva tehnici concrete care să te ajute să spargi ciclul amânării și să acționezi din altă stare interioară.

O abordare utilă este să investighezi emoțiile și credințele ascunse din spatele amânării. Adesea, amânarea nu este doar o problemă de gestionare a timpului, ci un mecanism de protecție împotriva unor sentimente precum teama de eșec, teama de succes sau chiar teama de a nu fi la înălțimea propriilor standarde. În cazul tău, fiind psiholog, poate exista o presiune subconștientă ca munca ta să fie perfectă, iar această presiune poate deveni paralizantă. Un exercițiu practic este să te oprești în momentul în care simți impulsul de a amâna și să îți pui întrebarea: "Ce anume evit să simt sau să înfrunt acum?" Răspunsul poate fi o cheie importantă.

Un alt concept puternic este cel al redefinirii sarcinii. Transformă sarcina intimidantă într-o serie de acțiuni extrem de mici și neamenințătoare. Pentru raportul de evaluare, în loc să te gândești la întregul document, poți începe cu un angajament de doar cinci minute: "Voi scrie doar trei propoziții despre observațiile inițiale." Scopul nu este să termini, ci să începi. Această metodă, numită uneori regula celor cinci minute, reduce rezistența psihologică. De multe ori, odată ce ai început, impulsul de a continua devine natural.

Pentru a acționa din plăcere și curiozitate, în loc din frică, încearcă să conectezi sarcina cu valorile tale profunde. De ce este important pentru tine acel raport? Probabil pentru că vrei să ajuți clientul să progreseze. Concentrează-te pe acest sens, nu pe volumul de muncă. La fel, cu chitara: în loc să te gândești la orele de exercițiu, poți să te gândești la bucuria de a produce un sunet, chiar și unul simplu, în acea zi. Transformă scopul din "a învăța să cânți" în "a explora sunetul instrumentului timp de cinci minute cu curiozitate de copil".

Practica acceptării și autocompasiunii este crucială. Autocritica dură alimentează ciclul amânării. Când observi că ai amânat, în loc să te mustri, poți recunoaște cu blândețe: "A fost un mod în care am încercat să mă protejez de disconfort. Acum pot alege altceva." Această schimbare de tonă internă reduce anxietatea și face mai ușor să reiei acțiunea.

Încorporează elemente de prezent mindfulness în procesul de lucru. Când lucrezi la o sarcină, adu-ți atenția în mod intenționat la senzațiile fizice, la sunetul tastaturii, la conținutul a ceea ce scrii. Acest lucru te scoate din scenariile catastrofice despre viitor ("nu o să termin niciodată") și te ancorizează în acțiunea prezentă, făcând-o mai gestionabilă și chiar plăcută.

În cele din urmă, consideră restructurarea mediului pentru a reduce tentările. Pentru o oră, deconectează internetul dacă nu este esențial, pune telefonul în altă cameră și creează un spațiu curat doar pentru sarcina respectivă. Uneori, blocajul acțiunii este menținut de ușurința cu care ne distragem atenția. Aceste tehnici, aplicate cu răbdare și consistență, pot ajuta la trecerea de la un ciclu de frică la unul de angajament autentic. Succes, Elena.