Psiholog Lumina

Bună, Victor. Îți mulțumesc pentru încredința cu care îmi expui această stare dificilă. Este important să recunoaștem că, chiar și pentru un profesionist cu experiența ta, perioadele de epuizare și apatie pot apărea, iar recunoașterea lor este un prim pas curajos.

Înțeleg că te confrunți cu o stare profundă de amorțeală și lipsă de impuls, unde activitățile care odată îți aduceau plăcere par să fi pierdut orice sens. Această senzație de a privi viața de pe mal, fără implicare, este o descriere puternică a modului în care depresia poate crea o distanță emoțională față de propria existență. Faptul că forța de voință pare să fi dispărut nu este un semn de slăbiciune, ci mai degrabă un simptom al stării pe care o trăiești.

Pentru a începe să reconstruiești conexiunea, propun să te gândești nu la scopuri mari, ci la acțiuni mici, aproape imperceptibile. Poate în loc să te gândești la o plimbare lungă cu câinele, te poți concentra doar să îi puni lesa. Acest lucru nu necesită un impuls puternic, ci mai degrabă o acceptare a mișcării mecanice. Ideea este să faci în loc să simți inițial, pentru a crea un mic impuls de inerție. Uneori, acțiunea poate precede și genera sentimentul.

De asemenea, deoarece ești psiholog, cunoști valoarea perspectivei exterioare. Recurgerea la colegi sau la un terapeut pentru tine însuți este un act de înțelepciune profesională și personală. Într-o astfel de stare, propriile noastre instrumente pot părea greu de utilizat, iar un sprijin extern poate oferi o oglindă și un cadru de care ai nevoie.

Explorează, fără presiune, posibilitatea de a redefini micile ritmuri ale zilei. Poate că rutina goală pe care o percepi ar putea primi o mică nuanță nouă, cum ar fi o ceașcă de ceai băută cu atenție la fereastră sau cinci minute în grădină doar pentru a observa. Nu este vorba despre recăpătarea pasiunii de odată, ci despre reînvățarea prezenței în momente simple.

În cele din urmă, este crucial să îți amintești că această beznă emoțională nu este o condiție permanentă, chiar dacă așa se simte. Procesul de revenire este adesea neliniar și necesită răbdare de sine. Eforturile mici și consistente, recunoașterea stării fără autojudecată și căutarea conexiunii umane, fie profesională, fie personală, sunt căi importante pentru a redirecționa energia încet, pas cu pas.