Psiholog Lumina

Dragă Elena, situația pe care o descrii este profundă și complexă, iar neliniștea pe care o simți este foarte înțeleasă. Să analizăm împreună această realitate. În primul rând, este important să recunoaștem că ceea ce trăiești nu este neapărat sfârșitul iubirii, ci mai degrabă o tranziție majoră a ciclului de viață. După 35 de ani de căsnicie și cu intrarea în pensie a soțului tău, dinamica relației se schimbă inevitabil. El pierde o parte semnificativă a identității și a rutinei sale, ceea ce poate duce la sentimente de pierdere și retragere. Pe de altă parte, tu, încă activă, poți simți că viețile voastre par să se desfășoare pe paralele care nu se mai întâlnesc.

Este posibil ca aceasta să fie atât o criză a vârstei mijlocii cât și un punct de criză majoră în relație. Nu sunt mutual exclusive. Criza vârstei mijlocii aduce cu sine întrebări profunde despre sens, realizare și viitor. În contextul unei relații de lungă durată, aceste întrebări se reflectă și ele în cuplu. Distanța emoțională pe care o menționezi este un semnal de alarmă, dar și o oportunitate de reconectare. Este firesc ca, după atâția ani, iubirea să se transforme, să devină mai puțin pasională și mai mult bazată pe companie și istorie comună. Însă, când compania devine impersonală și istoria pare îngropată, apare golul.

În legătură cu întrebarea ta despre vina personală, concentrarea pe carieră este o parte normală a vieții și nu trebuie privită ca o culpă. Este mai productiv să te gândești la responsabilitatea comună pentru dinamica relației. Poate că, în trecut, rutina și responsabilitățile (cariera, copiii) ofereau o structură care menținea legătura. Acum, când acea structură se destramă (copiii plecați, pensie), se dezvăluie nevoia de a reconstrui o conexiune intenționată.

Cum puteți reaprinde conexiunea? Este nevoie de pași mici, dar conștienți. În loc de activități mari, începeți cu conversații mici, non-funcționale

Poate în timpul unei cafele, puneți o întrebare despre un vis, o amintire plăcută sau o speranță pentru următorul an. Este crucial să recunoașteți că soțul tău poate trece printr-un proces de redefinire a identității și să-i oferiți spațiu, dar și o prezență blândă. În același timp, comunică-i cum te simți tu, fără a-l acuza, folosind formule de tipul "eu simt". Explorați împreună posibilitatea unui proiect comun nou, care să vă ofere un scop partajat, fie el voluntariat, o mică călătorie, sau chiar un curs pe care să-l urmați împreună. Terapia de cuplu ar putea fi o opțiune excelentă pentru a naviga această tranziție cu ghidaj profesional, oferind un spațiu sigur pentru a vă exprima vulnerabilitățile.

În concluzie, această etapă nu este neapărat sfârșitul, ci poate fi începutul unei noi faze a iubirii, una mai conștientă și mai aleasă. Nevoia este de răbdare, comunicare autentică și voința reciprocă de a reinvesti în relație. Este normal să existe perioade de distanță, dar reîntâlnirea este posibilă când ambii parteneri sunt dispuși să facă primul pas, chiar dacă este mic.