Psiholog Lumina

Bună Mihaela, situația pe care o descrii este profund dificilă și îți mulțumesc pentru încredere. Să abordăm întrebările tale în ordine.

În primul rând, consecințele pe termen lung ale workaholismului sunt semnificative. Pentru sănătatea soțului tău, riscurile includ epuizare cronică, tulburări de anxietate, depresie, probleme cardiovasculare (hipertensiune, risc crescut de infarct) și o scădere generală a rezistenței imunitare. Acest stil de viață perpetuu stresant este un factor major de risc pentru burnout. Pentru căsnicia voastră, consecința principală este eroziunea treptată a legăturii emoționale și a intimității. Relația devine funcțională și goală, iar distanța emoțională poate deveni atât de mare încât repararea să fie extrem de dificilă. În ceea ce privește copiii, modelul pe care îl oferă tatăl lor este unul de indisponibilitate emoțională, ceea ce poate duce la relații distanțate și dificultăți în a stabili legături profonde în propriile lor vieți. Ei învață că munca și realizarea profesională au prioritate absolută față de conexiunea umană.

În al doilea rând, da, este foarte posibil ca obsesia pentru muncă să fie o formă de evitare. Poate fi un mecanism de a evita intimitatea, conflictele necunoscute din relație, o teamă de a nu fi 'nefolositor' odată cu vârsta sau o modalitate de a-și defini identitatea și valoarea exclusiv prin prisma carierei. Uneori, munca excesivă devine un scut împotriva vulnerabilității și al confruntării cu golul sau nemulțumirile din alte sfere ale vieții.

În al treilea rând, abordarea situației fără sentimente de vinovăție este esențială. Îți sugerez să planifici o conversație într-un moment calm, când nu este obosit sau în pragul unui deadline. Folosește mesajul 'eu', concentrându-te pe sentimentele și nevoile tale, nu pe acuzații. Spune-i, de exemplu, 'Mă simt foarte singură și îmi este dor de tine, de conexiunea noastră' în loc de 'Tu nu ești niciodată prezent'. Subliniază că îngrijorarea ta este pentru el, pentru sănătatea lui și pentru unitatea familiei, nu doar pentru tine. Propune un mic pas concret, ca o cină împreună fără telefoane o dată pe săptămână sau o scurtă plimbare de weekend. Sugerează căutarea unui sprijin profesional, unui consiliere de cuplu, prezentând-o ca o măsură pentru a vă ajuta să comunicați mai bine, nu ca o condamnare. Este crucial să înțelegi că tu ai dreptul să-ți exprimi nevoile într-o relație. Asigurarea financiară este importantă, dar siguranța emoțională și conexiunea sunt piloni la fel de vitali ai unei familii sănătoase. Nu ești vinovată pentru că dorești un partener, nu un furnizor.

În cele din urmă, ia în considerare și grija pentru tine. Starea ta de sănătate este un semnal de alarmă. Investește în propriul tui bunăstare prin activități care îți aduc împlinire, reconectează-te cu prietenii sau cu copiii, și poate consultă și tu un specialist pentru a gestiona stresul. Uneori, schimbarea ta pozitivă poate fi un catalizator pentru reflexia celuilalt.