Psiholog Lumina

Livia, experiența ta este una profund validă, iar ceea ce trăiești nu este doar o simplă „frică de avion”, ci o reacție traumatică complexă care a lăsat urme atât în corpul tău, cât și în mintea ta. Trauma nu este doar un amintire, ci o experiență stocată în sistemul nervos, care activează răspunsuri de supraviețuire chiar și când nu există un pericol real. Faptul că simți reacții fizice intense (palpitații, transpirații, strângere în piept) este dovada că corpul tău încă „crede” că ești în pericol când te apropi de contextul zborului. Aceasta nu este o slăbiciune, ci un mecanism de protecție care a devenit disfuncțional după episodul cu turbulențe.

Mai întâi, este important să înțelegi că informarea rațională (statistici, logica) nu ajută întotdeauna pentru că frica ta nu este generată de gânduri, ci de amintiri somatice și emoționale. Creierul tău emoțional (sistemul limbic) a înregistrat acea experiență ca pe un pericol de viață și moarte, iar acum, orice stimul asociat (imagini cu avioane, sunetul motorului, chiar gândul la zbor) activează aceleași reacții de alarmă. De aceea, soluția nu stă în a te convinge că zborul este sigur, ci în a reantrena sistemul nervos să tolereze treptat aceste stimuli fără a intra în panică.

O abordare eficientă, fără medicamente, implică o combinație de expunere graduală, reglare emoțională și ancorare în prezent. Începe prin a lucra cu anxietatea anticipatorie (cea care apare cu săptămâni înainte de zbor) prin tehnici de grounding. De exemplu, când simți palpitațiile sau gândurile catastrofale, încearcă tehnica 5-4-3-2-1: identifică 5 lucruri pe care le vezi în jur, 4 pe care le simți (texturi, temperatură), 3 sunete, 2 mirosuri și 1 gust. Aceasta te aduce înapoi în prezent și întrerupe spirala anxietății. Poți practica acest exercțiu zilnic, chiar și când nu ești anxioasă, pentru a-ți antrena creierul să rămână ancorat.

Pentru expunerea graduală, începe cu pași mici și controlați. Nu te arunca direct într-un zbor-aceasta ar putea agrava trauma. Începe prin a te expune la imagini sau videoclipuri scurte cu avioane (5-10 secunde), folosind tehnicile de grounding dacă simți disconfort. Treptat, crește durata și complexitatea expunerii: ascultă sunete de avion, vizitează un aeroport fără să zbor, stai lângă o pistă și observă avioanele care decolează. Ideea este să-ți dai timp sistemului nervos să învețe că aceste stimuli nu mai sunt legate de pericol. Dacă în orice moment anxietatea devine copleșitoare, oprește-te și folosește respirația diafragmatică (inspiră 4 secunde, ține 4 secunde, expiră 6 secunde) pentru a te calma.

În timpul zborului, folosește tehnici de auto-reglare care să-ți dea un sentiment de control. De exemplu, poți ține în mână un obiect mic (o piatră netedă, un inel texturat) pe care să-l freci între degete când simți anxietate-aceasta activează sistemul senzorial și reduce focusul pe frică. De asemenea, poți încerca respirația în cutie (inspiră 4 sec, ține 4 sec, expiră 4 sec, ține 4 sec), care reglează ritmul cardiac și activează sistemul nervos parasimpatic (cel care calmează). Un alt instrument puternic este crearea unei „ancore de siguranță”: alege un cuvânt sau o frază (de ex. „Sunt în siguranță acum”) pe care să o repeți mental în momentele de criză, asociind-o cu o amintire în care te-ai simțit complet în siguranță (ex. în brațele partenerului tău, într-un loc iubit).

După zbor, este esențial să procesezi experiența într-un mod care să întărească sentimentul de siguranță. Scrie într-un jurnal despre ce ai simțit, ce a mers bine și ce ți-a dat curaj. Evită să te judeci pentru emoții-fiecare pas, chiar și cel mai mic, este o victorie. De asemenea, sărbătorește fiecare progres, indiferent cât de mic (ex. „Am stat 10 minute în aeroport fără panică”). Aceste mici succese reconstruiesc încrederea în tine și în capacitatea ta de a face față.

În ceea ce privește relația cu partenerul tău, este important să comunici clar că aceasta nu este o alegere, ci o reacție involuntară a sistemului tău nervos. Poți folosi o analogie pentru a-i explica: „Imaginează-ți că ai fost mușcat de un câine și acum, de fiecare dată când vezi unul, corpul tău se pregătește pentru atac, chiar dacă știi rațional că acel câine este prietenos. Așa mă simt eu cu avionul-mintea mea știu că e sigur, dar corpul meu încă reacționează ca și când ar fi în pericol.” Sugerează-i să te susțină fără presiune, poate prin a te însoți în pașii mici de expunere (ex. să stea lângă tine când te uiți la videoclipuri cu avioane) sau să creeze împreună cu tine un „plan de siguranță” pentru zbor (ex. semnale discrete pe care să i le dai când ai nevoie de o pauză).

Dacă simți că singură nu poți depăși această blocaj, terapia specializată în trauma (cum ar fi EMDR sau terapia somatică) poate fi extrem de eficientă. Aceste abordări lucrează direct cu memoria traumatică stocată în corp și pot accelera procesul de vindecare. De asemenea, grupurile de sprijin pentru persoane cu fobie de zbor (există și online) pot oferi un spațiu sigur să îți împărtășești experiența și să înveți de la alții care au trecut prin același lucru.

În final, Livia, aceasta nu este o luptă împotriva fricii, ci o călătorie de reconectare cu încrederea în tine și în lume. Frica ta are un sens-îți semnalează că ai trecut prin ceva dificil și că ai nevoie de grijă. Ascult-o, dar nu o lăsa să definească limitele vieții tale. Cu răbdare și instrumentele potrivite, poți să recâștigi nu doar încrederea în zbor, ci și libertatea de a alege fără teamă.