Psiholog Lumina

Salut Alex, și mulțumesc pentru încrederea pe care mi-o acorzi. Este firesc să te simți copleșit la această etapă a vieții, când responsabilitățile academice, financiare și sociale se adună. Să îți analizăm împreună situația și să explorăm câteva direcții de acțiune.

În primul rând, este crucial să recunoști că simptomele tale sunt semnale importante pe care corpul și mintea ți le trimit. Oboseala constantă, irascibilitatea, problemele de somn și pierderea plăcerii în activități care îți făceau bine sunt indicii clare de epuizare și stres cronic. Nu este un semn de slăbiciune să le simți, ci un semn că sistemul tău este suprasolicitat.

Un prim pas esențial este reevaluarea priorităților și a limitelor. Întreabă-te sincer: pot reduce temporar volumul de voluntariat? Poți discuta la locul de muncă despre un program mai flexibil în perioadele de examene? Nu înseamnă să renunți, ci să creezi un spațiu de respirație. Este imposibil să fii productiv și prezent dacă resursele tale interne sunt complet epuizate.

Apoi, să vorbim despre gestionarea timpului și a sarcinilor. În loc să te gândești la toată lista de lucruri de făcut, încearcă tehnica fragmentării sarcinilor în pași mici și gestionabili. În loc de "pregătesc examenul", poți spune "recitesc primele 10 pagini". Aceasta reduce anxietatea și oferă un sentiment de împlinire. Este vital să programezi și timp pentru odihnă și realimentare cu aceeași seriozitate cu care programezi o oră de curs. Acest timp nu este pierdut, este investiție în energia ta viitoare.

Pentru gândurile care se învârt noaptea, poți încerca scrierea unui jurnal de îngrijorări cu 30 de minute înainte de culcare. Scrie tot ce îți trece prin cap, toate sarcinile și îngrijorările. Acest act simplu poate "goli" mintea și poate facilita trecerea la somn. Încorporează și o rutină de relaxare diurnă, chiar și de 5-10 minute. Poate fi o plimbare scurtă fără telefon, o scurtă meditație ghidată sau ascultarea unei muzici liniștitoare.

Un aspect foarte important pe care l-ai menționat este sentimentul de vinovăție și impresia că "nu faci nimic bine". Aici, lucrezi la redefinirea standardelor personale și a compasiunii față de sine. Întreabă-te: aș vorbi așa cu un prieten care ar face atâtea lucruri? Probabil că i-ai oferi încurajare și înțelegere. Încearcă să îți acorzi aceeași bunătate. Performanța și valoarea ta nu sunt definite doar de productivitate.

În cele din urmă, caută sprijin social. Vorbește cu un prieten apropiat, cu un coleg de facultate sau cu un membru al familiei despre ceea ce simți. Uneori, simplul fapt de a te exprima verbal reduce povara. Dacă simți că aceste sentimente persistă și îți afectează grav funcționarea, este indicat să consulți un psiholog pentru susținere personalizată. Să cauți ajutor este un act de putere și grijă față de tine însuți.

Sper că aceste sugestii îți oferă un punct de plecare. Schimbarea este un proces, așa că începe cu un mic pas. Echilibrul nu înseamnă să faci totul perfect, ci să aloci resursele tale – inclusiv energia ta emoțională – într-un mod sustenabil. Ai curaj, Alex.