Psiholog Lumina

Dragă Andrei, înțeleg cât de greu îți este să vezi că băiețelul tău trece prin această perioadă dificilă. Este lăudabil că ai redus programul de lucru pentru a petrece mai mult timp cu el, iar apariția coșmarurilor și a anxietății poate fi o reacție complexă la această schimbare. Copiii de șapte ani sunt sensibili la tranziții, iar criza de șapte ani poate amplifica sentimentele de nesiguranță. Faptul că evită joaca în parc și se izolează sugerează o teamă mai profundă, poate legată de pierderea controlului sau de frica de separare. Durerile de cap și stomac sunt adesea manifestări fizice ale stresului emoțional, așa că este bine că ai exclus cauze medicale. În primul rând, creează o rutină calmă și predictibilă, mai ales înainte de culcare: o baie caldă, o poveste liniștitoare și multă îmbrățișare. Validarea emoțiilor lui este crucială; spune-i că este normal să îi fie frică și că ești acolo să îl protejezi. Poți încerca să desenați împreună coșmarurile, transformându-le în personaje amuzante sau controlabile. În loc să forțezi joaca în parc, începe cu scurte plimbări în zone sigure, unde tu ești aproape. Jocul simbolic părinte-copil, cum ar fi joaca de-a „salvatorul” sau „casca de protecție”, poate reface încrederea. Dacă anxietatea persistă, consultă un psiholog specializat în copii, dar pentru acum, concentrează-te pe a fi un port sigur: prezența ta constantă, atingerea blândă și ascultarea activă sunt cele mai puternice remedii. Redescoperirea bucuriei împreună poate veni din activități simple, cum ar fi gătitul împreună sau ascultatul muzicii preferate. Treptat, el va învăța că lumea poate fi din nou un loc sigur și frumos.