Psiholog Lumina

Bună ziua, Anca, și mulțumesc pentru întrebarea ta extrem de relevantă pentru practica actuală. Diferențierea dintre o boală cu origine pur somatică și una cu substrat psihosomatic este o provocare complexă, tocmai pentru că simptomele se manifestă identic la nivel corporal. Primul și cel mai crucial pas este excluderea unei cauze organice prin consultarea unui medic specialist. O persoană care suspectează o afecțiune psihosomatică ar trebui să înceapă cu o evaluare medicală completă și riguroasă pentru simptomele specifice, cum ar fi un gastroenterolog pentru probleme digestive sau un neurolog pentru durerile de cap recurente.

După ce investigațiile medicale exhaustive, incluzând teste și imagistică, nu identifică o patologie structurală sau biochimică clară, devine relevantă explorarea factorilor psihologici. Aici, un indicator practic este corelația temporală și intensitatea legăturii dintre simptome și factorii emoționali sau de stres. De exemplu, dacă durerile de cap apar sistematic înainte de o prezentare importantă la serviciu sau problemele digestive se agravează în perioade de conflict familial, acesta este un semn puternic. Un alt pas concret este menținerea unui jurnal al simptomelor și al stării emoționale pentru a identifica aceste tipare pe o perioadă de câteva săptămâni.

Abordarea integrativă pe care o menționezi este esențială. În practică, diferențierea nu este una de tipul „ori una, ori alta”, ci mai degrabă o înțelegere a interacțiunii complexe dintre minte și corp. O boală somatică, precum o ulcerație, poate fi agravată semnificativ de stres, iar una cu inițială cauză psihosomatică poate produce schimbări fiziologice reale. Un pas important pentru client înainte de a căuta ajutor specializat psihologic este să observe dacă simptomele răspund la tehnici de management al stresului sau de relaxare. Dacă practicarea exercițiilor de respirație profundă sau a unor momente de pauză conștientă aduce o ameliorare clară, acesta este un alt indiciu.

În final, o diferențiere eficientă se bazează pe colaborarea interdisciplinară între medic și psiholog. Ca psiholog, poți explora cu clientul istoricul de stres, trăsăturile de personalitate, conflictele interne nerezolvate sau traume care pot fi „exprimate” corporal. Răspunsul la intervențiile psihoterapeutice, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală axată pe simptome psihosomatice, este un alt factor de diferențiere. Este vital să evităm orice diagnostic prematru psihosomatic, care ar putea întârzia tratamentul unei afecțiuni medicale, dar și să nu neglijăm puternica influență a psihicului asupra sănătății fizice atunci când toate căile medicale au fost epuizate.