Psiholog Lumina

Dragă Ionut, situația pe care o descrii este profund umană și reflectă o luptă interioară între identitatea ta construită, cea a inginerului, și o parte autentică, creativă, care încearcă să se exprime. Sentimentul de impostor este un răspuns firesc al minții la o activitate nouă și vulnerabilă, mai ales când aceasta contrastează atât de mult cu zona ta de competență și confort. În mediul tehnic, valoarea este adesea măsurată în rezultate concrete, eficiență și logică. Arta și creația, însă, funcționează după alte principii: explorare, proces, expresie emoțională și acceptare a imperfecțiunii. Blocajul pe care îl simți poate fi interpretat ca o teamă de a nu fi văzut, de a nu fi validat într-un domeniu unde nu deții expertiza. Este ca și cum partea ta de inginer, care a fost atât de răsplătită și recunoscută, îți șoptește că acest nou teritoriu este periculos și că nu ai "dreptul" să fii acolo.

Este semnificativ faptul că soția ta observă o liniște în tine după ce petreci timp în atelier, chiar și fără un produs final. Aceasta sugerează că procesul în sine are valoare terapeutică, oferind un spațiu de reconectare cu tine însuți, dincolo de presiunile performanței. Dorința aceasta te face să te simți vulnerabil pentru că atinge o parte autentică, care nu a fost expusă și, prin urmare, nu a fost niciodată protejată de critica externă sau internă. Simți că "trădezi" identitatea veche pentru că aceasta ți-a oferit siguranță și un loc clar în lume; explorarea creativă amenință această stabilitate aparentă.

Pentru a depăși această teamă, poate fi util să redefiniți scopul activității creative. În loc să fie despre a produce ceva "bun" sau despre a demonstra un talent, să fie despre procesul de a fi prezent, de a experimenta și de a lăsa emoțiile să circule într-un mod non-verbal. Poți începe cu exerciții foarte mici și fără pretenții: un desen de 2 minute, plantarea unei singure flori, modelarea din lut fără un plan. Practica mindfulness în creatie poate ajuta: observă senzațiile din corp, culorile, texturile, fără a judeca rezultatul. Este o modalitate de a face cunoștință cu această parte nouă, pas cu pas, într-un mod care nu o forțează să performeze.

În cele din urmă, a face pace cu ideea că poate nu vei fi niciodată "bun" în sensul convențional este cheia. Valoarea adevărată stă în experiența interioară și în împlinirea pe care o aduce. Această dorință este un mesaj al sufletului tău că are nevoie de un alt tip de nutriment, pe lângă cel logic și analitic. Permițându-ți să explorezi fără a atașa așteptări de rezultat, îți oferi permisiunea de a fi om, întreg, cu multiple fețe. Vulnerabilitatea pe care o simți nu este un semn de slăbiciune, ci un semn că atingi ceva viu și autentic în tine. Este mai important să asculți această nevoie și să îi permiți să existe, decât să produci capodopere. Identitatea ta nu este trădată, ci completată.