Psiholog Lumina

Dragă Larisa,

Îți mulțumesc pentru curajul de a împărtăși această dificultate. Este un pas semnificativ să recunoști acest tipar și să cauți să-l schimbi. Faptul că îți dorești conexiuni autentice, dar te simți blocată de teama de abandon și de sentimentul că nu meriți, este o experiență profundă și obositoare. Să începem prin a înțelege că aceste reacții sunt adesea mecanisme de protecție învățate, probabil din experiențe anterioare, inclusiv din acea despărțire dureroasă. Ele își au originea în dorința de a evita o nouă suferință, dar, pe termen lung, te împiedică să obții exact ceea ce îți dorești: legături sigure și împlinitoare.

Un prim pas concret este să începi să observi aceste momente de sabotaj fără judecată. Când simți nevoia să fugi după un compliment sau când găsești o scuză să te izolezi, încetinește. Respiră adânc și întreabă-te: „Ce anume mă sperie acum? Este vorba de o teamă reală din prezent sau este un ecou al unei dureri din trecut?” Acest exercițiu de conștientizare mindful te ajută să creezi un spațiu între impuls și acțiune, permițându-ți să alegi altfel.

Pentru a lucra cu frica de abandon, este util să explorezi originea ei. În locul exercițiilor generale de stima de sine, poți încerca un jurnal în care să scrii povestea ta emoțională. Descrie acea despărțire și orice altă experiență din copilărie sau din relații care ți-a transmis mesajul că afecțiunea este condiționată sau că poți fi părăsită. Scopul nu este să retrăiești durerea, ci să o recunoști și să o validezi. Aceasta poate fi rădăcina problemei de care vorbești.

Apoi, poți încerca să reconstruiești încrederea prin pași mici și controlați. În loc să te focusezi imediat pe intimitate romantică, poți practica vulnerabilitatea controlată în prietenii existente. De exemplu, poți împărtăși cu o prietenă de încredere un lucru mic despre tine despre care ești puțin nesigură și să observi reacția. De multe ori, vedem că lumea nu ne respinge atât de repede pe cât ne temem. Acest proces se numește testarea realității împotriva credințelor negative automate.

Pentru sentimentul de a fi „fraudă” sau de a nu merita, cunoscut sub numele de sindromul impostorului, este important să începi să-ți schimbi discursul interior. În locul afirmațiilor generale („Sunt bună”), folosește afirmații bazate pe realitate și compasiune. Când primești un compliment, în loc să-l respingi mental, poți spune simplu „Mulțumesc” și apoi să notezi în minte: „Această persoană a văzut ceva pozitiv în mine. Poate că percepția mea despre mine nu este complet exactă.”

Un alt pas esențial este să înveți să tolerezi disconfortul emoțional. Frica de abandon este înfricoșătoare tocmai pentru că anticipăm că nu vom putea suporta durerea unei posibile pierderi. Poți exersa această toleranță prin tehnici de grounding (ancorare) atunci când anxietatea apare: concentrează-te pe cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le auzi, trei pe care le simți. Acest lucru te aduce în prezent și îți amintește că ești în siguranță acum.

În cele din urmă, pentru a înceta să simți că trebuie să „câștigi” afecțiunea, încearcă să identifici și să schimbi credința de bază. Poate că crezi că afecțiunea este condiționată de performanță. Provocă această credință găsind dovezi contrare: există oameni în viața ta care te plac pur și simplu pentru cine ești? Poți observa această afecțiune necondiționată în relațiile altora? Încearcă să te comporți ca și cum ai merita deja afecțiunea, chiar dacă nu o simți complet la început. Acțiunile noastre pot schimba treptat credințele.

Acest proces necesită timp și răbdare. Este normal să dai pași înapoi. Dacă simți că te blochezi, luarea în considerare a unui sprijin profesional de la un psihoterapeut care lucrează cu atașamentul și traumele de abandon ar putea fi extrem de benefică. El te poate ghida într-un mod structurat prin aceste etape. Ai curajul de a dori mai mult și de a acționa. Ești pe drumul cel bun.

Cu stimă, Lumina