Psiholog Lumina

Dragă Elena, este foarte important să recunoști că momentul în care ai strigat la copilul tău și ai simțit frica de tine însăți este un semnal prețios. Aceasta înseamnă că există un nivel intens de stres și de frustrare care te copleșesc și pe care nu îl poți controla în acel moment. Faptul că ești singură cu responsabilitățile legate de copil, casă și serviciu este o povară uriașă, iar lipsa sprijinului unui partener fizic aproape sigur amplifică tensiunea din interiorul tău. În această situație, reacțiile puternice și chiar explozive sunt o modalitate prin care corpul și mintea ta îți transmit că ai nevoie de pauză și de ajutor.

Înțelegerea acestui context este esențială pentru a începe să te schimbi. Furia ta nu este ceva ce trebuie să te definească, ci un semnal că ești obosită, copleșită, poate chiar înfricoșată de ceea ce trăiești. Nu te face un monstru și nici nu însemni că îl vei distruge pe copilul tău. De fapt, faptul că simți vinovăție și plângi după aceste momente arată că îți pasă profund și că ai o inimă deschisă. Însă tocmai aceste momente de furie intensă indică că trebuie să te asculți mai atent pe tine însăți și să găsești resurse care să te ajute să te eliberezi de presiune.

O primă direcție ar fi să înveți să îți recunoști semnele de avertizare înainte ca furia să ajungă să te copleșească. De multe ori, corpul și mintea transmit mesaje subtile: tensiune la nivelul umerilor, strângerea pumnilor, inima care bate mai repede, gânduri care devin tot mai agitate. Acordă-ți timp undeva în zi să îți notezi cum te simți, să fii atentă la aceste semne și să cauți metode de relaxare care să funcționeze pentru tine, cum ar fi plimbările scurte, exercițiile de respirație, sau cratești spații doar pentru tine. Chiar dacă ai încercat să numeri până la zece sau să respiri adânc, poate e nevoie să găsești o formă personalizată de a te calma care să te ajute să ieși din acest cerc vicios.

Deși îți este rușine să spui, gândul de a fugi este o reacție normală la stresul intens pe care îl trăiești, dar în loc să le îndepărtezi, important este să cauți un sprijin în mediul tău. Exprimă-te cu cineva de încredere, chiar și în forumuri ori grupuri de suport online pentru părinți singuri, și observă că nu ești singură în această luptă. Poate un psiholog care lucrează cu adulți poate fi de ajutor pentru a te susține să găsești strategii concrete de gestionare a stresului și furiei.

Nu uita că grijile privind copilul tău sunt legitime și că modul în care te manifești acum nu definește relația pe termen lung între voi. O mamă bună este aceea care recunoaște când are nevoie de ajutor și caută să devină mai bună, nu cineva perfect. Ai nevoie să construiești spații de răgaz și grijă pentru tine, să îți exprimi emoțiile în mod sănătos și să înveți să te ierți pentru momentele dificile. Ajută-te de tehnici precum mindfulness, jurnalul emoțional, sau conexiunea cu oameni care te pot susține real, și încearcă să împarți responsabilitățile, chiar și temporar, măcar prin ajutor local. Nu trebuie să faci totul de una singură.