Psiholog Lumina

Bună Daria, și mulțumesc pentru încredința cu care îți expui situația. Înțeleg că te simți prinsă într-o buclă de gânduri legate de muncă care nu se oprește nici în timpul liber, iar reacțiile fizice și emoționale pe care le descrii sunt semnale importante pe care corpul și mintea ta le trimit. Să îți aduci aminte că stresul cronic poate genera simptome fizice intense este un prim pas crucial. Senzația de copleșeală în locuri aglomerate sau dificultățile de respirație sunt adesea manifestări ale unui sistem nervos suprasolicitat care a rămas mult timp în modul de "luptă sau fugă".

Pentru a-ți recâștiga echilibrul fără a renunța la carieră, este esențial să abordezi situația pe mai multe niveluri. Un plan concret ar putea începe cu delimitarea clară și necondiționată a timpului liber. Acest lucru înseamnă mai mult decât să închizi laptopul; înseamnă să creezi un ritual de tranziție între muncă și viața personală. Poate fi o plimbare scurtă după serviciu, o perioadă de câteva minute de meditație sau ascultarea unui anumit playlist care să semnalizeze creierului că programul de lucru s-a încheiat. Important este să fie un act constant și conștient.

Apoi, este vital să reintroduci treptat activitățile care odată te relaxau, chiar dacă inițial nu ai chef sau energie. Angajarea în activități non-digitale și care implică corpul este terapeutică. Poate fi sport, pictură, gătit sau orice altceva care să te scoată din spațiul mental al analizei și problem solving-ului. Nu aștepta să ai din nou energie pentru ele; începe cu pași mici, de 10-15 minute, iar energia va reveni odată cu redresarea stării generale.

Pe plan mental, poți lucra la tehnici de ancorare în prezent pentru a opri spirala gândurilor. Când observi că mintea ta revine la bug-uri sau întâlniri, poți încerca să-ți aduci atenția în mod deliberat la cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le auzi și trei pe care le simți fizic în acel moment. Aceasta te readuce în realitatea imediată și întrerupe ciclul anxietății.

În sfârșit, consideră că discutarea așteptărilor cu managerul sau echipa într-un cadru structurat ar putea fi necesară. Nu este vorba de plângere, ci de o reevaluare realistă a volumului de muncă și a termenelor, punând accent pe sustenabilitate pe termen lung. Dacă simptomele fizice precum senzațiile de copleșeală și dificultățile de respirație persistă sau se agravează, consultarea cu un medic de familie pentru a exclude alte cauze fizice este o decizie înțeleaptă. În paralel, munca cu un psihoterapeut specializat în managementul stresului și anxietății te poate învăța instrumente personalizate pentru a gestiona aceste stări și a deconstruce obiceiurile mentale care te țin legată de muncă. Recuperarea este un proces, nu un eveniment, iar faptul că cauți soluții este deja un semn de putere și reziliență.