Psiholog Lumina

Dragă Elena, să ții cont că ceea ce descrii este o reacție umană profundă la stresul cronic și la expunerea repetată la traume, cunoscută în domeniul sănătății mintale a profesioniștilor din primul răspuns ca oboseală de compasiune sau traumă vicariantă. Nu este un semn de slăbiciune sau lașitate, ci un semn că ai dat mult din tine și că sistemul tău emoțional are nevoie de atenție și îngrijire. Este crucial să înțelegi că blocajul emoțional este un mecanism de protecție al minții, nu o deficiență personală.

Pentru a-ți recâștiga încrederea, un prim pas esențial este să cauți sprijin profesional specializat, de la un psihoterapeut care lucrează cu tulburări de stres posttraumatic sau cu profesioniști din domeniul medical. Terapia poate oferi un spațiu sigur pentru a procesa amintirile și emoțiile încropitoare. În paralel, poți explora tehnici de grounding pentru momentele de criză, cum ar fi tehnica 5-4-3-2-1, care te ajută să te ancorezi în prezent prin a identifica cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le poți atinge, trei pe care le auzi, două pe care le mirosi și unul pe care îl guști. Aceasta poate întrerupe ciclul de înghețare și te readuce în momentul prezent.

Pe termen lung, este vital să construiești o rutină de îngrijire personală non-negociabilă. Aceasta include somnul, nutriția și exercițiul fizic, dar și activități care te readuc la tine, departe de identitatea de salvator, cum ar fi un hobby creativ sau timp în natură. De asemenea, discuțiile cu colegi de încredere sau într-un grup de sprijin pentru paramedici pot normaliza experiențele și pot reduce sentimentul de izolare și vinovăție. Învață să separezi efortul de rezultat în mintea ta; tu ești responsabilă pentru efortul și competența ta profesională, nu pentru rezultatul final, care este adesea în afara controlului tău absolut.

Pentru gestionarea în momentul critic, pe lângă tehnica de grounding, antrenează-te la respirația diafragmatică profundă. Inspiră lent pe nas numărând până la patru, ține respirația patru secunde și expiră pe gură șase secunde. Acest lucru calmează sistemul nervos. De asemenea, dezvoltă o fraza anchor personală, scurtă și puternică, pe care să ți-o repeți în minte înainte de o intervenție, precum "Sunt pregătită și competentă" sau "Mă concentrez pe ceea ce pot controla". Acestea sunt instrumente practice pe care le poți integra.

În cele din urmă, reevaluează-ți perspectiva asupra puterii. A cere ajutor și a recunoaște dificultățile este un act de curaj, nu de slăbiciune. Lupta ta nu te face mai puțin capabilă; dimpotrivă, conștientizarea ei și dorința de a o gestiona vorbesc despre o profundă integritate profesională. Ia în considerare și posibilitatea unui dialog deschis cu superiorii pentru o eventuală ajustare temporară a programului sau a tipului de intervenții, pentru a avea spațiu de recuperare. Este o măsură preventivă responsabilă.