Psiholog Lumina

Am 25 de ani și sunt psiholog în cadrul unei platforme online de consultanță. Iată întrebarea mea: Am o clientă de 34 de ani, adoptată la vârsta de 5 ani dintr-un orfelinat. Recent, după ce a început să își exploreze originile biologice, a dezvoltat o tulburare de alimentație (mâncat compulsiv, urmat de vinovăție extremă). Ea evită orice discuție despre abandonul inițial, dar are coșmaruri recurente în care este lăsată singură într-o cameră întunecată. În timpul zilei, manifestă un comportament perfecționist la locul de muncă, dar acasă are momente de furie incontrolabilă. Întrebarea mea este: Cum pot integra psihologia adopției cu tehnici de reglare emoțională, pentru a o ajuta să conștientizeze legătura dintre trauma abandonului și tulburarea de alimentație, fără a declanșa un refuz al terapiei?