Psiholog Lumina

Bună ziua, Elena. Vă mulțumesc pentru încrederea de a împărtăși această situație și felicitări pentru implicarea dumneavoastră în grădina bibliotecii. Este un lucru minunat că dedicați timp și energie unui spațiu care aduce comunitatea împreună. Întrebarea dumneavoastră atinge două aspecte importante: recunoașterea experienței și a calităților personale și legătura dintre neliniște, somnul agitat și vise. Vă voi răspunde pe rând, explorând mai multe perspective, pentru a vă ajuta să găsiți un echilibru.

În primul rând, să vorbim despre blocajul în fața celorlalți și minimalizarea experienței. Este firesc să simțiți presiune când sunteți privită, mai ales dacă vă comparați cu voluntarii care poate sunt mai tineri sau par mai siguri pe ei. Însă, așa cum ați spus, oamenii vă spun că explicați bine, iar coordonatoarea v-a rugat personal să îi îndrumați pe cei noi. Acestea sunt dovezi obiective ale competenței dumneavoastră. Una dintre dificultăți poate fi că vă evaluați prin prisma incertitudinii interioare, nu a rezultatelor concrete. Vă propun să începeți prin a observa micile momente în care explicațiile dumneavoastră ajută pe cineva. De exemplu, atunci când un voluntar înțelege cum să ude răsadurile sau când o plantă înflorește datorită îngrijirii lor, aceasta este o reflectare directă a contribuției dumneavoastră. Păstrați un jurnal simplu, în care notați zilnic un lucru pe care l-ați făcut bine în grădină sau o reacție pozitivă primită. Astfel, mintea va începe să acorde mai multă greutate dovezilor de competență decât îndoielilor.

Un alt aspect este comparația cu ceilalți. Vă încurajez să transformați comparația într-o curiozitate, nu într-o judecată. De exemplu, în loc să vă gândiți „voluntarul acela știe mai multe”, întrebați-vă „ce pot învăța de la el?” sau „ce pot împărtăși din experiența mea de 59 de ani?”. Experiența dumneavoastră de viață, răbdarea și curiozitatea sunt resurse pe care nimeni nu le poate replica. Când vorbiți cu voluntarii, încercați să vă concentrați pe mesaj, nu pe dumneavoastră. Puteți exersa acasă, cu voce tare, explicând unui obiect imaginar cum să îngrijească o plantă. Repetiția reduce anxietatea și crește fluența. De asemenea, puteți începe prin a le spune voluntarilor ceva de genul „Voi împărtăși din ce am învățat în acești ani; poate vă va fi de folos”. Această formulare vă poziționează ca un ghid, nu ca un examinator al propriei valori.

Acum, despre somnul agitat și visele cu plante uscate. Neliniștea înaintea întâlnirilor poate activa sistemul nervos, ceea ce duce la un somn fragmentat. Visele sunt adesea o prelucrare a emoțiilor din zi. Plantele uscate din vis pot simboliza grija pentru ceva fragil, nevoia de a proteja sau frica de a nu reuși să menții ceva viu și valoros. Nu înseamnă că sunteți incapabilă, ci că o parte din dumneavoastră este preocupată de responsabilitate. Somnul agitat nu este o dovadă a eșecului, ci un semnal că aveți nevoie de mai multă liniște interioară. Puteți încerca o rutină de relaxare înainte de culcare: o baie caldă, o carte ușoară, exerciții de respirație (inspirați pe 4, țineți pe 4, expirați pe 6). Dacă soțul lucrează în ture de noapte, poate că somnul dumneavoastră s-a modificat și din cauza schimbării ritmului familial. Discutați cu el despre cum vă puteți susține reciproc pentru un somn mai odihnitor.

Un alt punct important este să nu interpretați visele ca diagnostice. Visele reflectă stări emoționale, nu adevăruri absolute despre valoarea dumneavoastră. Dacă visul cu plante uscate revine, puteți să-l priviți ca pe o invitație de a acorda mai multă atenție grijii de sine. Poate că nu doar plantele au nevoie de apă, ci și dumneavoastră aveți nevoie de odihnă, de recunoaștere și de sprijin. Acasă, creați un colț doar al dumneavoastră, unde să vă simțiți în siguranță. Când vă treziți după un vis neliniștitor, scrieți-l și apoi scrieți o alternativă pozitivă, de exemplu: „În vis plantele se usucă, dar în realitate eu le pot salva cu îngrijire”. Această tehnică se numește rescrierea visului și poate reduce anxietatea.

Pentru a vorbi cu mai multă încredere, exersați afirmații realiste, nu false. Nu vă spuneți „sunt cea mai bună grădinară”, ci „am experiență, am învățat din greșeli și pot împărtăși ce știu”. Înainte de întâlniri, amintiți-vă de trei ocazii în care ați reușit să explicați ceva bine. Puteți chiar să întrebați coordonatoarea ce anume apreciază la modul dumneavoastră de a îndruma, pentru a primi o perspectivă externă. Încrederea nu înseamnă absența emoțiilor, ci acțiunea de a merge înainte chiar și cu emoții. Acceptați că este normal să simțiți emoții înaintea unei responsabilități. Respirați adânc și spuneți-vă că nu trebuie să fiți perfectă, ci prezentă.

În final, gândiți-vă la grădină ca la o metaforă a vieții dumneavoastră. Fiecare plantă are propriul ritm, iar dumneavoastră, ca grădinar, nu forțați natura, ci o susțineți. La fel, nu trebuie să forțați încrederea, ci să o cultivați cu răbdare, recunoscând fiecare mic progres. Visele și somnul agitat sunt semnale de stres, nu verdicte. Dacă neliniștea persistă și vă afectează viața zilnică, un psiholog sau medic de familie vă poate oferi sprijin suplimentar. Dar pasul dumneavoastră de a cere ajutor aici arată deja curaj și dorință de schimbare. Aveți toate resursele interioare pentru a vă recunoaște experiența și a o împărtăși cu încredere. Nu sunteți singură în această călătorie, iar răbdarea și curiozitatea dumneavoastră sunt deja calități de lider.